Mitul jertfei în închisoare în manelatura română la sfîrşit de secol XX – Comentariu literar pentru Testele Naţionale

Standard

Poezia “E greu la închisoare”, de Real B.

E greu la închisoare, în lanțuri și zăvoare

E greu, e greu, e foarte greu, aicia unde-s eu

E greu, e greu, e foarte greu, aicia unde-s eu

La cinci e deșteptarea, la șase-i echiparea

La şapte beau cafeaua rea, ce curg lacrimi în ea

La şapte beau cafeaua rea, ce curg lacrimi în ea.

La închisoare, în închisoare inima mă doare

La închisoare, în închisoare eu nu mai am răbdare

La închisoare, în închisoare inima mă doare

La închisoare, în închisoare eu nu mai am răbdare

A doua zi, minune, gaborul vine-mi spune

Că fiinţa ce-am iubit la mine a venit

Că fiinţa ce-am iubit la mine a venit .

Te rog să-mi dai pachetul, rămîn doar cu regretul

Mă ia, mă ia de lîngă voi, mă duce înapoi.

Mă ia, mă ia de lîngă voi, mă duce înapoi.

La închisoare, în închisoare inima mă doare

La închisoare, în închisoare eu nu mai am răbdare

La închisoare, în închisoare inima mă doare

La închisoare, în închisoare eu nu mai am răbdare

E greu la închisoare, în lanțuri și zăvoare

E greu, e greu, e foarte greu, aicia unde-s eu

E greu, e greu, e foarte greu, aicia unde-s eu

La cinci e deșteptarea, la șase-i echiparea

La şapte beau cafeaua rea, ce curg lacrimi în ea

La şapte beau cafeaua rea, ce curg lacrimi în ea.

La închisoare, în închisoare inima mă doare

La închisoare, în închisoare eu nu mai am răbdare

La închisoare, în închisoare inima mă doare

La închisoare, în închisoare eu nu mai am răbdare

Mitul jertfei în închisoare este un mit caracteristic pentru zona sud-est europeană cu o mare pondere ca motiv în folclorul cocalar şi în manelatura cultă românească. Acesta a fost studiat de numeroși cercetători, care au relevat particularitatea sa la fiecare popor (români, sîrbi, croați, greci, bulgari, turci şi, cu precădere, unguriiiiii), particularizînd originalitatea modului românesc.

Numărul creațiilor manelare românești inspirate din mitul jertfei în închisoare este imens: peste 150000 manele, peste 25 de înscenări si numeroase șuste și romance, iar între autori se număra scriitori ca: Clanul Sadoveanu; Clanul Rebreanu, Clanul Eminescu, Clanul Galaction, Clanul Arghezi, Clanul Hortensia Papadat-Bengescu-Brătescu-Voineşti, etc.

Evident, motivele mitice constituie numai punctul de plecare și oferă cadrul juridic factual al conflictului dramatic.

Iubita deţinutului poetic venea să îşi vadă iubitul şi să îi aducă pachetul. Totuşi, după intervenţia forţelor răului – gaborul – puşcăriaşul liric rămîne numai cu regretul. În drama aceasta, martorii rămîn în viaţă, martori ai efortului creator: marile izbînzi ale omului asupra lui si asupra caşcavalului cer ca o necesitate încarcerarea eroului, ca o similitudine cu eforturile lui Manole care încearcă de şapte ani să ridice biserica, așa cum eroul din poezia “E greu la închisoare” timp de șapte ani tot se trezește dimineața la cinci, se echipează la șase și își bea cafeaua rea la șapte. Poetul nu se referă strict la cozonacul cu pilă din pachet, la cozonacul nokia 2600 cu încărcător sau la borcanul cu zacuscă şi şurubelniţă. Pachetul reprezintă ultimele urme ale unei mari iubiri din care a rămas doar amintirea/regretul.

De remarcat recurența cifrei 7. În tradiția culturală a tuturor popoarelor, numărul şapte reprezintă simbolul perfecţiunii: lumea a fost creată în 7 zile, 7 este numărul continetelor dar și numărul zilelor săptămînii, şapte este un număr simbolic pentru Satana (Lucifer, Belzebuth, Dracu), care încearcă să concureze cu Divinitatea (Dumnezeu). Şapte constituie expresia cuvîntului perfect și a omului deplin realizat. Șapte cuprinde umanul în perpetuu şeptic, realizează totodată sfîrşitul ciclic al unei perioade temporale (posibil, anii de detenţie) şi anunţă un nou început. Șapte reprezintă, cu alte cuvinte, un nou început pentru găinarul poetic.

Cafeaua rea de la ora 7 este, de bună seamă, un simbol al răului, o hiperbolă. Amară fiind, aceasta nu e rea în sine, sugerînd însă amărăciunea din sufletul deținutului literar.

Ca figură de stil, autorul-făptaş foloseşte repetiţia cu intenţie a unuia sau mai multor cuvinte, chiar şi a unor versuri întregi, spre a se îndrepta astfel atenţia către anumite stări sufleteşti, către situaţii considerate importante de cel care face repetiţia. O întîlnim frecvent în literatura română, ca de pildă la Bacovia, în poezia “Plumb”: „Dormeau adînc sicriile de plumb /Şi flori de plumb şi funerar vestmînt /Stam singur în cavou… şi era vânt… /Şi scîrțîiau coroanele de plumb”. Poetul Real B nu umblă cu jumătăți de măsură, cel puțin la nivel creativ – acesta repetă poezia aproape pe de-a-ntregul (Procedeu stilistic similar cu cel folosit de Marcel Pavel cu al său Deşteaptă-te Române).

Mai putem observa alunecarea subtil voită a poetului, mereu în căutare de portofel, în peisajul suprarealist, precum săpunul alunecă pe dușumeaua rece şi rîncedă unde acesta îşi deruleaza zbuciumul liric. Din clasicul inimioară schimbat în inimă sau orice alt organ care îl doare mai mult sau mai puţin, el ne face părtași la suferința sa transcendentală în relaţia cu Demonul, întruchipat de Gaborul, acest barbar al zilelor noastre.

Pentru găinarul liric, existența este o continuă aspirație spre liberare, frînată de piedici din adînc (gaborul epic), ca o năzuinţă contracarată de forţe extraumane (zidurile). Pentru ocnașul atemporal, sentinţa este, deci, o răstignire între lumină și întuneric, raționalitate (regretul) şi instinct (săpunul), conştiinţă (mă ia mă ia de lîngă voi) şi puteri necunoscute (cafeaua rea)…. Este un conflict între supunere la legea etică și o supunere la legi telurice de partea cărora se află demonul închisorii. Indecizia sa este contrară legilor firii și, în același timp, dictată de aceste legi. Găinarul poetic este un erou tragic care trebuie să zacă, asa cum Oedip este menit să… dar să nu intrăm în materia de clasa a XI-a, copii!

Prin “E greu la închisoare”, poetul vrea să ne arată că sacrificiul ocnaşului epistemologic transcende eternitatea pedepsei către eternitatea unei zidiri în spaţiul culturii. Aici mitul este chemat să aureoleze rozeta și să penetreze în eternitate o faptă pur omenească de adîncă semnificaţie spirituală.

Cu ajutorul Profesor îndrumător Dl. Diriginte Bender Ostap

11 responses »

  1. ai uitat sa zici ca sapte reprezinta si numarul gaurilor din cap. de fapt, nu putem generaliza pentru ca artistii incarcerati isi mai bat si cuie.

  2. Apoi,zic ce sa fac ? ,,MIjto” rau de tot ,nene !🙂 De la mine pentru tine, fara numar, fara numar, nota 5 cu stelutza !!!!!

  3. fantasmagoric, n-am avut timp sa citesc tot, da` promit sa revin. In umila mea necunoastere, te apreciam doar pe smartwoman (cand te manca si pe tine-n cur sa scrii din an in paste), noroc cu lorena alupulesei ca mi-a deschis ochii si mi-a zis ca ai blog (deci te-a facut blogger, da-i la muie). Deja ma simt mai gheu, am ce sa citesc dimineata inainte sa ma fut in cur la shaiba. Gata, m-am inchis in mine de emotii, bag plua (ca eu nu vorbesc urat ca toti marlanii cu “pula”).

Zi ceva, nu te uita ca proasta la mine

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s