Tema pentru acasa 1

Standard

Nu am mai scris de mult mai nimic, asa ca mi-am propus sa urmez un exercitiu simplu. Sa incerc sa scriu niste scrisori, initial vroiam sa-i scriu lui Mos Craciun, dar am zis ca ar fi mult mai indicat sa ma adresez in aceste timpuri post revolutionare iepurasului de Paste, al carui nume nu il voi dezvalui. Nici nu stiu de ce am gandit-o peasta cu dezvaluirea, mi s-a parut amuzant pe moment. Imi cer scuze. Revenind, de undeva trebuie sa incep, iar pe cat de inofensiv o sa fiu pe atat de plictisitor o sa fiu. Schimbul meu epistolar cu toti supereroii calendarului crestin incepe cu o mica nota. Exista o nevoie neinchipuita a celor mai multi scriitori sa foloseasca cel putin o data cuvantul ‘anodin’ intr-o carte. Nu stiu de ce mie mi se pare ca pica ca nuca-n perete de fiecare data. Voi incerca sa-l folosesc din plin in randurile ce urmeaza sa vad daca da semne de radioactivitate lexicala. Daca par mai scriitor.

Draga Iepurasule,

Acum sapte ani, pe vremea cand se adauga o secunda-n plus la sfarsit de an ca sa fiu antipatic mai mult timp, in timpul nemesului Calin Popescu Tariceanu, printul intunericului si al luminii de far si pozitii, cand inca nu ma hotarasem cum sa-mi caligrafiez semnatura, acum sapte opt ani, pe cand cautam un ghem cu ata rosie pentru o camasa anodina care oricum nu-mi placea, si ploua chiar daca, daca imi aduc bine aminte, acum opt zece ani, poate chiar mai mult, in anii in care mi se urca sangele la cap la ore fixe, cand m-am taiat intr-un ciob de la o sticla verzuie de vin pe care facusem pipi inainte si in care alta data mi-am spart o minge de piele, artex, pe cand vecinul ala pe care l-a lovit masina s-a urcat pe garaj si a amenintat ca sare si s-a strans tot cartierul dar pana la urma nu a mai sarit si s-a lasat jos din maini, in era glaciara cand nu m-am descurcat bine deloc si nu doar pentru ca sunt lenes, atunci cand m-am trezit si am crezut ca e dimineata si mi-am luat ghiozdanul si m-am dus la scoala ca sa gasesc ca era aceasi zi seara si ca scoala era in mod firesc inchisa, si nu-mi aduc aminte cand exact mi-am facut funda la siret ultima data cu gura casca.

Semnat,
Toti copiii din orasul Zalau

Sper sa primesc ce am cerut, pana atunci vreau sa inchei prin a va spune un banc pe care l-am auzit din gura unui om mai mult mort decat viu.

Un caine ciobanesc fara coada intra intr-un bar si se aseaza la intrarea de la baie. Asteapta, asteapta, asteapta, in cele din urma barmanul vine si il intreaba, ce faci aici? Nu vezi ca nu e nimeni, poti sa intri. Cainele intra, face pipi, bea apa, se uita in oglinda, putin intristat cand si-a vazut coada retezata, dupa care iese pasind incetisor, iar cand ajunge la bar se intoarce repede, repejor la baie ca se pisa pe el.*

V-ati print? V-ati prins? Se pisa pe el!!!!!! Efectiv pe el!!! NU AVEA nici coada!

9 responses »

  1. ce aiurea a fost faza asta, cand am ramas fara tigari am coborat si mi-am luat un pachet, e un magazin non stop jos.

    • Semnalul se împrăştie mai bine prin ceaţă. Nu din cauza ceţii, ci pentru că dacă e ceaţă, nu e vînt. A doua oară, dacă e ceaţă, nici nu vezi prea bine şi atunci ciuleşti urechile altfel, auzi altfel. Şi a treia oară, dacă n-ai ceaţă, merge şi cu fumul de la ţigări. Ţi-o spune un leneş.

Zi ceva, nu te uita ca proasta la mine

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s